Biserica, declarată monument istoric, este aşezată pe malul stâng al râului Timiş, în cimitirul satului, la un kilometru nord de acesta. Nu sunt cunoscute data precisă a construcţiei şi nici ctitorul ei, dar este cunoscută din vremuri îndepărtate sub denumirea de mănăstire. Tradiţia orală ne spune că biserica mănăstirii a fost găsită în mijlocul pădurii ce se întindea aici şi că a fost zidită de nişte călugări lângă Izvorul Tămăduirii, care azi se găseşte în partea stângă a altarului şi are 10 m adâncime. Pe una dintre cărţile vechi ale bisericii (în Antologhion, la pagina 445) se găseşte o însemnare care arată că biserica s-a zidit la 1758. O altă însemnare pe o Evanghelie informează că, la 1850, biserica s-a acoperit din nou, iar pe prima pagină a aceleiaşi Evanghelii este scris: În anul 1834 s-a legat această Evanghelie din nou, fiind bătrână. Pe pagina a treia se consemnează că, în anul 1882, s-a acoperit sfânta mănăstire din nou cu şindrilă, pe cheltuiala bisericii, prin preotul Alexandru Bugarin.
Biserica este o construcţie din lemn, lungă de 16,5 m + 2 m pridvorul şi lată de 4,7 m, tencuită, de formă dreptunghiulară, compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor deschis. Este joasă, cu acoperiş în două pante. Catapeteasmă este din zid şi scândură. Turla este mică, oarbă, de formă pătrată, fără ferestre, aşezată pe pridvor. Coiful ei este piramidal, scund şi cu o cruce în vârf. Altarul spaţios este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord, iar naosul şi pronaosul, de trei ferestre la sud şi alta la nord. Ferestrele sunt din lemn, înalte de 80 cm şi late de 60 cm, cu grilaje metalice în interior. Pardoseala este de pământ. Plafonul este semicircular în biserică şi plat în pridvor. Pridvorul cu pardoseală de ciment are de jur-împrejur grilaj din lemn înalt de un metru. Faţadele exterioare sunt văruite în alb, iar zidurile sunt susţinute de contraforturi, câte patru pe fiecare parte (sud şi nord), aşezate la 3,5-4 m unul de altul şi înalte de 1,60 m (zidurile au înălţimea de 1,90 m). Au fost zidite în anul 1936, sub conducerea profesorului I. Miloia, fost director al Muzeului Bănăţean.
Pictura exterioară de pe faţada principală este opera pictorului Emil Profeta, din Bucureşti, şi a fost realizată în 1966.
Mănăstirea Cebza – mănăstire de călugăriţe, 20 vieţuitoare, viaţă de obşte
- Hram: „Înălţarea Sfintei Cruci“ – 14 septembrie
- Adresa: sat Cebza, oraşul Ciacova, judeţul Timiş
- Acces: Rutier: DN 59 (E 94) Timişoara, spre Sud – Jebel (18 km) – ramificaţie la dreapta, DL spre Sud-Vest – Ciacova (9 km) – Cebza (7 km)
- Stareţă: monahia Eufimia Ciocloda
- Telefon: 0744 924 892
