Nucul este o planta pomicola care se cultiva in peste 60 de tari. Aceasta planta are cerinte diferentiate fata de factorii de mediu, in functie de caracteristicile soiurilor si sistemelor de cultura.

In conditiile din Romania, nucul cultivat prezinta unele restrictii privind factorii geografici, de relief, sol, umiditate si temperatura.

Relieful un factor cu potential restrictiv tinand seama de panta terenului, gradul de fragmentare, nivelul de fertilitate al solului. Terenurile cu panta de peste 10-12%, cu toate deficientele lor, nu pot servi pentru realizarea de plantatii de nuci cu performante productive si cu rentabilitate economica. Sunt de preferat terenurile plane sau cu pante de pana la 10%, cu conditia realizarii unui nivel ridicat de mecanizare a lucrarilor.

Solul unul dintre factorii care pot deveni restrictivi pentru realizarea unei plantatii de nuc cu rentabilitate ridicata. Desi se intalneste sporadic pe majoritatea tipurilor de sol, nucul solicita unele caracteristici definitorii ale solului, pentru o cultura rentabila. Caracteristicile restrictive, chiar limitative ale solului pentru o cultura reusita de nuc se refera la: adancimea de explorare a sistemului radicular trebuie sa fie de 1 – 1,5 m (peste 50% din radacini se situeaza intre 20 si 120cm.), continutul de carbohidrati cu CaCO3 activ in zona radacinilor sa nu depaseasca 10%; reactia solului favorabila este de (pH) 6 – 7,5, peste aceste limite apar probleme de toxicitate (la nivel alcalin se produce acumulare de Ca, Na, iar la nivel acid, de Mn); nivelul apei freatice trebuie sa se situeze sub adancimea de 2,5 – 3 m, toleranta scazuta la continutul ridicat de saruri solubile din sol.

Temperatura este un factor limitativ pentru unele zone ale tarii, nucul fiind o specie iubitoare de caldura. Reuseste cel mai bine in regiuni cu temperatura medie anuala de 9,0-10,5°C, dar da rezultate destul de bune si in zone cu temperatura anuala de 8-9°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situeaza intre 15 si 28°C, iar cele absolute minime sunt de 7°C si maxime de 40°C.

Necesarul de ore de frig (intre 0 si 7°C) din sezonul de repaus, este relativ scazut si oscileaza in functie de soi intre 600 si 700. In perioada repausului obligatoriu nucii se comporta bine la geruri de pana la -24. Soiurile de nuc, cu fructificare terminala si originare din zone climatice mai reci sunt afectate de temperaturile minime absolute de –25, -27°C (degera mugurii micsti si amentii), in schimb la cele de –28, – 29°C sunt distruse ramurile anuale, iar la –30, -33°C, cele multianuale, iar pomii tineri pot fi distrusi in totalitate.

Soiurile de nuc, cu fructificare laterala, de provenienta din zonele mai calde (Iran, Spania, California, China de Sud) sunt mult mai sensibile la temperaturile scazute din iarna. Aceste plante sufera pagube incepand de la –20, -22°C, iar de la –26, -28°C pot fi distruse in totalitate. Din aceasta cauza ele nu se cultiva decat in zonele in care iarna temperaturile nu scad sub –10, -18°C.

Cultura nucului este dependenta de temperaturile minime absolute din iarna si mult mai putin de temperaturile medii anuale (8 la 17°C).

Temperaturile negative de -2°C inregistrate in timpul infloritului pot produce distrugeri ale organelor florale. Soiurile cu inflorire tardiva (dupa 1 mai) sunt mai ferite de efectele acestor temperaturi decat cele cu inflorire timpurie.

Plantele de nuc sunt afectate si de temperaturile maxime de peste 35°C din timpul lunilor iulie–august–septembrie, in special daca se mentin la acest nivel mai multe zile. Temperaturile minime si maxime absolute provoaca (iarna si vara) afectiuni al scoartei pomului (crapaturi) si de aceea este nevoie de protejarea trunchiului prin varuire.

Apa este un factor esential pentru cresterea si fructificarea nucului. In conditiile din Romania nucul are nevoie de asigurarea necesarului de umiditate din sol prin irigare. Nucul este intalnit in toate zonele cu precipitatii de la 500 la 800 mm/an, dar pentru o crestere si fructificare rentabila are nevoie de completarea deficitului de apa din sol, mai ales cand se manifesta fenomenul de seceta. Deficitul de apa poate afecta cresterea lastarilor, a fructelor, a productiei si calitatea acesteia. Apa in exces, pe terenuri argiloase cu drenaj necorespunzator poate provoca asfixia radacinilor sau debilitarea pomilor.

Lumina are influenta favorabile asupra proceselor vitale ale nucului. Lipsa luminii conduce la perturbarea procesului de formare a asimilatelor, la diminuarea cresterilor si a fructelor si la scaderea rezistentei la ger si la atacul unor boli. Pentru asigurarea unei cantitati si intensitati suficiente de lumina, plantatiile de nuc se vor amplasa pe terenurile in panta cu expozitii sudice, S-V si S-E (se evita expozitia nordica) si se vor asigura distante de plantare suficient de mari care sa impiedice umbrirea plantelor intre ele. Iluminarea coroanelor este dependenta si de modul de aplicare si conducere a acestora de-a lungul anilor.

Miscarea aerului si compozitia sa sunt elemente cu influente diferite asupra plantelor de nuc. In zonele de cultura in
care intensitatea si frecventa vantului estemare in timpul infloritului, sufera procesul de polenizare, alteori sporesc nevoile de
apa ca urmare a cresterii intensitatii transpiratiei. Astfel de zone, destul de putine la numar, trebuie evitate pentru cultura
nucului.

Sursa: “Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultura si Societatea Nationala a Pomicultorilor din Romania, 2014.

Share on Facebook