În ziua care urmează Botezului Domnului, 7 ianuarie, este prăznuit soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, ultimul și cel mai mare dintre profeți.

Despre Sfântul Ioan Botezătorul, sfinții părinți vorbesc ca despre glasul care strigă în pustie „gătiţi calea Domnului”, „turtureaua pustiei care a binevestit primăvara harului”, „făclia Luminii dumnezeieşti”, „răsăritul ce a vestit pe Soarele Dreptăţii, ca un înger pământesc şi om ceresc”, „cel care stă la graniţa dintre cer şi pământ şi uneşte Vechiul şi Noul Testament”. Însuși Mântuitorul spunea despre Sfântul Ioan Botezătorul că este „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei” (Matei 11,11; Luca 7,28).

Nașterea Sfântului Ioan a fost ea însăși o minune. În Evanghelia după Luca este scris că în zilele lui Irod, regele Iudeii, trăia un preot cu numele Zaharia din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului, dar nu aveau nici un copil, deși erau înaintați în zilele lor.

Într-o zi, când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în templu, iar poporul se ruga, afară, i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Zaharia s-a tulburat și frica a căzut peste el. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan. Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit”.

Preotul Zaharia i-a spus îngerului: „După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei”. Atunci, îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea. Și iată vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor”.

Când bătrânul preot a ieșit din templu, în fața mulțimii, nu a putut să mai vorbească, iar evreii au înțeles că a văzut o vedenie în templu.

Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria, atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul.

După ce s-a împlinit vremea, Elisabeta a născut un fiu, iar, în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Dar Elisabeta a spus că pruncul se va numi Ioan. Atunci și Zaharia a cerut o tăbliță pe care a scris că fiul său se va numi Ioan. De îndată ce a scris aceste cuvinte, Zaharia a putut din nou să vorbească.

„Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”

Când a ajuns aproape de vârsta adultă, Sfântul Ioan Botezătorul s-a retras în pustiu, ducând o viață aspră, de post și rugăciune. Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi pe Acesta și a-L face cunoscut lui Israel, spunându-le: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”.

Peste ani, Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței întru iertarea păcatelor. „Și ieșeau la el tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele. Și Ioan era îmbrăcat în haina de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică. Și propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintelor.  Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”, scrie în Sfânta Evanghelie după Marcu.

În zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și a fost botezat în Iordan, de Ioan. „Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Și glas s-a făcut din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”, scrie Sfânta Scriptură.

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul îl mustra aspru pe regele Irod, pentru traiul nelegiuit cu Irodiada, soția fratelui său. Evanghelie arată că Irod l-a întemnițat pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul în castelul său din Maherus. La un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei sale de naștere, Irod a poruncit să se taie capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. Aceasta și-a sfătuit fiica, pe Salomeea, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceara de la acesta capul Sfântului Ioan Botezătorul ca răsplată. Iar Irod i-a făcut pe plac.

După moartea acestuia, ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul i-au luat trupul și l-au îngropat în Sevastia, dându-i apoi de știre și lui Iisus. Moaștele sale au fost regăsite mult mai târziu, în chip miraculos, iar acum fragmente din acestea se găsesc în mai multe locuri din lume.

Într-una din predicile sale, părintele Cleopa spunea: „Iubiților mei frați, dacă trebuie să cinstim pe Maica Domnului, care-i mai presus și decât Ioan Botezătorul, că L-a născut pe Hristos cu trup, apoi al doilea după dânsa trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ioan Botezătorul. Deci să nu fie casă de creștini unde să nu fie icoana Sfântului Ioan Botezătorul și unde să nu vă rugați acestui mare prooroc și înger în trup și înaintestătător al tuturor cetelor drepților, cum îl numește Biserica”.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ioan Botezătorul

Tradiția ne spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi feriți de boli în decursul anului, informează alba24.ro. Mai există obiceiul „Iordănitul femeilor”,  care este, de fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se adună la o gazdă, unde aduc fiecare alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că se „iordănesc”.

Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion este „Iordăneala”. Mai mulți tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg în dimineața zilei de Sfântul Ion la biserică și după terminarea slujbei stropesc fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii “iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care seara chefuiesc.

Ioan este un nume iudaic: „Iohanan” prescurtare din „Iehohanan” şi înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”.

Aproape două milioane de români își aniversează onomastica de Sfântul Ioan.

 

La mulți ani!

 

Share on Facebook