În anii `80, cercetătorii din institutele de stat au primit o sarcină nouă: să facă studii și să stabilească stasuri cu privire la calitatea fructelor și a legumelor, care se aplică și azi.
Reguli similare se aplicau și pentru produsele din carne sau diferite conserve, iar astăzi producătorii se mândresc că vor produce pâine sau cârnați după rețete consacrate.
Cei mai mulți fermieri se plâng că supermarketurile le impun condiții draconice pentru a le accepta marfa pe rafturi, cum ar fi ca roșiile, castraveții sau ardeii să aibă o anumită dimensiune. Însă, aceste criterii privind calitatea au fost stabilite în 1988, odată cu publicarea stasului pentru legume și fructe, document consultat de stiriagricole.ro. Colecția de standarde, o lucrare cu 364 de pagini, a fost realizată după ani buni de muncă. Spre exemplu, pentru stasul pentru varză s-a lucrat timp de patru ani, potrivit unuia dintre cercetătorii implicați în proiect, directorul Horting, inginerul Marian Bogoescu.
Potrivit acelui normativ, varza de calitatea I produsă în sere trebuia să cântărească cel puțin o jumătate de kilogram, în vreme ce varza culeasă toamna din câmp nu putea avea mai puțin de două kilograme pentru a ajunge pe rafturi. Mai mult decât atât, existau reguli și în ceea ce privește uniformitatea lotului expediat către comercianți. Astfel, masa celei mai mari verze nu trebuia să depășească dublul masei verzei celei mai mici.
Astăzi, legumicultorii se plâng că li se cere ca tomatele să aibă 7 centrimetri în diametru, însă regula nu a fost impusă de supermarketuri, ci e veche de mai bine de un sfert de veac. Spre exemplu, în 1988, tomatele pentru salate trebuia să aibă diametrul minim de 77 de milimetri, dar nu puteau fi mai puțin de șase fructe la kilogram.
„Toate aceste cerințe țin strict de valoarea comercială a unui produs: nu poți vinde marfă urâtă și stricată”, apreciază profesorul Dorel Hoza, de la Facultatea de Horticultură a Universității de Științe Agricole din București.
Nici în ceea ce privește tomatele care urmau să fie transformate în bulion normele nu erau mai puțin dure. Acestea trebuia să aibă măcar trei centimetri în diametru.
Însă, dacă azi se păstrează regulile din epoca de aur cu privire la dimensiunea și aspectul fructelor și al legumelor, nu același lucru poate fi spus și în ceea ce privește produsele procesate din acestea sau salamurile. Înainte de 1989 existau rețete pentru fiecare tip de produs, fie că vorbim de salamul de Sibiu, cel de vară sau magiunul din prune.
Astăzi, există un singur stas la nivel național, care îi obligă pe toți patronii să producă gemul de prune dn fructe proaspete. Pentru restul produselor, fiecare unitate își face propria rețetă, iar autoritățile verifică dacă acea rețetă a fost respectată.
„Standardele erau rețetele care spuneau clar câtă carne, slănină sau condimente poți pune. Dacă la controale se vedea că nu ai respectat rețeta, ajungeai direct la pușcărie”, ne-a declarat Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară
Așa se explică de ce găsim pe piață brânză fără pic de lapte sau salam fără carne. Un pas în curățarea rafturilor de produse de proastă calitate a fost realizat o dată cu schimbarea de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a normelor privind atestarea produselor tradiționale. Înainte de intrarea în vigoare a noilor norme, erau circa 4.400 de produse atestate. După, mai puțin de 200 de produse au mai primit atestatul, deoarece regulile sunt mult mai stricte.
Totodată, un alt pas îl reprezintă Ordinul privind atestarea produselor alimentare obținute conform rețetelor consacrate românești. Până acum vorbim de 7 rețete consacrate înregistrate pentru produse din carne și 6 pentru produse de morărit și panificație, iar de la 1 noiembrie vom găsi pe piață „franzela București”, potrivit președintelui Rompan, Aurel Popescu.
