Fermierii și apicultorii, alături de cercetători, fac eforturi pentru a menține în viață specii amenințate cu dispariția, care asigură polenizarea culturilor și, implicit, obținerea unor recolte frumoase.

Fără albine, fermierii din Marea Britanie ar trebui să cheltuiască peste 3 miliarde de dolari pentru a face singuri polenizarea, după cum arată un studiu realizat de cercetării britanici. Iată de ce aceștia se implică în proiecte de protejare și stimulare a dezvoltării coloniilor de albine.

Un asemenea caz este cel al bondarului cu părul scurt, unul din cei mai buni polenizatori ai culturilor de fasole și mazăre, care fost în pericol de dispariție. Ultimul exemplar din această specie, înregistrată în 1988 în Marea Britanie, a fost văzut ultima dată în anul 1986, în Dungeness. Principala cauză a decimării efectivelor o constituie dispariția habitatului, în condițiile în care Marea Britanie a pierdut 87% din pajiștile cu flori de altădată.

Însă, atunci când fermierii, apicultorii și oamenii de știință colaborează, specii considerate dispărute pot fi salvate. Astfel, și Marea Britanie a recuperat o parte din coloniile de albine.

„Când am început proiectul, doream 20-30 de hectare pentru a restabili habitatul natural compus din flori sălbatice însă acum avem 850 de hectare. Am folosit albine regine aduse de specialiștii noștri din Suedia pentru a le oferi o a doua șansă”, a declarat Nikki Gammans, coordonatoarea echipei de cercetători care lucrează la salvarea bondarului cu părul scurt, informează The Conversation.

Fermierii au replantat pajiști cu flori sălbatice acolo unde a fost posibil și au utilizat tehnici tradiționale de gestionare a pășunilor și a culturilor agricole din arealul repopulat cu bondari cu părul scurt. În plus, în jurul culturilor din acele zone au fost semănate flori și fân, care par niște garduri vii în jurul lanurilor de porumb și care sunt benefice dezvoltării coloniilor de bondari cu părul scurt.

Potrivit unui studiu realizat la nivel european, rata mortalității în timpul iernii variază de la 3,5% la 33,6%, în funcție de latitudine. Sezonul rece 2012/2013 a fost extrem de friguros, iar cea mai ridicată rată a mortalității în rândul familiilor de albine a fost consemnată în țările nordice, cu un climat mai aspru. În timpul sezonului cald, când albinele sunt active, rata mortalității este mult mai redusă, situându-se între 0,3 și 13,6%.

Share on Facebook