Prin Măsura 15 Servicii de silvo-mediu, servicii climatice și conservarea pădurilor, din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, proprietarii de păduri pot accesa fondurile europene nerambursabile.

Măsura 15 Servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor are în vedere completarea măsurilor de conservare a biodiversității pe terenuri forestiere aplicate prin sistemul actual de gestionare a pădurilor, prin promovarea de angajamente voluntare care să contribuie la reducerea numărului de intervenții silvoculturale pe suprafețele angajate, potrivit datelor publicate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Documentul are caracter informativ, varianta finală a Ghidului solicitantului, în vederea accesării fondurilor europene nerambursabile pentru agricultură, urmând a fi publicată după aprobarea de către Comisia Europeană a PNDR 2014-2020.

Totodată, prin promovarea utilizării atelajelor în detrimentul mijloacelor mecanizate, prin Măsura 15 Servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor se are în vedere reducerea eroziunii solului în arboretele pe care sunt aplicate lucrări de rărituri.

Suprafața FFN s-a menținut la un nivel relativ constant în timp, la nivelul anului 2012 aceasta fiind de 6.529.100 hectare. Ponderea cea mai mare în cadrul FFN o dețin pădurile proprietate publică a statului (50,4% din total) urmate de cele proprietate privată a persoanelor fizice și juridice (32,6%), cele proprietate a unităților administrativ-teritoriale reprezentând circa17%. Pădurile aflate în proprietate privată, se caracterizează printr-o mare varietate de mărimi ale exploatațiilor: de la proprietăți foarte mici, chiar sub un hectar, pentru care proprietarul a contractat doar un pachet minimal de servicii silvice (pază și marcarea produselor de igienă) la proprietăți foarte mari, de ordinul miilor de hectare, care dețin structuri proprii de administrare.

În conformitate cu prevederile legislației silvice în vigoare, administrarea FFN, indiferent de natura proprietății, trebuie să se realizeze prin ocoale silvice, constituie în baza Codului Silvic. Până la sfârşitul anului 2011 au fost autorizate și reautorizate 466 de structuri de administrare silvică din care 326 ocoale din structura Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva (administratorul legal al pădurilor statului) şi 140 ocoale silvice private.

Suprafețele care fac parte din FFN sunt supuse regimului silvic, reprezentat de un sistem unitar de norme tehnice silvice, economice şi juridice stricte privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza FFN, în scopul asigurării gestionării durabile a resurselor forestiere. Principiile de gestionare a pădurilor instituite prin normele tehnice și legislația silvică sunt în concordanță cu cele șase criterii de gestionare durabilă a pădurilor definite de Conferința Ministerială pentru protecția Pădurilor în Europa, precum și cu cele trei principia directoare stabilite la nivel european prin noua strategie a Uniunii Europene pentru păduri și sectorul forestier.

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, gestionarea tuturor suprafețelor din componența FFN, trebuie să urmeze prevederile amenajamentelor silvice. Amenajamentele silvice sunt realizate în baza Normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor (OM 1673/2000) care au în vedere promovarea a trei principii de gestionare a pădurilor, respectiv principiul continuității, principiul eficacității funcționale și principiul conservării și ameliorării biodiversității.

Amenajamentul este instrumentul tehnic de organizare cu continuitate a producţiei pădurilor şi a recoltării produselor acestora, cu scopul satisfacerii în prezent şi viitor a nevoilor locale şi generale. Amenajamentul silvic trebuie să asigure organizarea şi conducerea pădurilor spre starea lor de maximă eficacitate polifuncţională, în conformitate cu multiplele obiective ecologice şi social-economice ale silviculturii, bazate pe conceptul zonării funcţionale şi promovarea conceptului sistemic în gospodărirea pădurilor.

Suprafața minimă de fond forestier pentru care se întocmește un amenajament silvic este de 100 ha. Proprietarii care dețin păduri cu suprafețe mai mici de 100 ha se vor asocia în vederea îndeplinirii cerinței referitoare la suprafața minimă necesară pentru întocmirea unui amenajament silvic.

Elementele cele mai importante ale amenajamentului sunt indicatorii posibilității, respectiv volumul de lemn ce urmează a fi recoltat și suprafața ce urmează a fi parcursă cu lucrări pe o perioadă de 10 ani.

Furnizarea serviciilor ecosistemice specifice pădurilor este asigurată de zonarea funcțională (încadrarea în grupe funcționale a pădurii), adică decizia prin care unui arboret îi sunt atribuite anumite funcții, urmând ca cea mai restrictivă dintre funcții să dicteze ritmul și modalitatea în care respectivul arboret va fi exploatat la maturitate, dacă restricția nu este atât de severă încât să interzică orice tip de recoltare a lemnului. În conformitate cu funcțiile prioritare, potrivit Codului Silvic, pădurile se împart în două grupe funcționale, respectiv Grupa I Păduri cu funcţii speciale de protecţie și Grupa II Păduri cu funcţii de producție şi protecţie. Proporția pădurilor cu funcţii speciale de protecţie din suprafaţa totală a FFN este de 53,3% iar a celor cu funcţii de producţie şi protecţie de 46,7%.

Pădurile încadrate în Grupa I și Grupa II funcţională sunt la rândul lor clasificate în subgrupe, respectiv categorii funcționale. Pădurile cu funcţii speciale de protecţie sunt împărțite în 5 subgrupe funcționale, respectiv păduri cu funcții de protecţie a solului (cu 11 categorii funcționale), păduri cu funcții de protecție a apelor (cu 8 categorii funcționale), păduri cu funcții de recreere (cu 6 categorii funcționale), păduri de interes ştiinţific și de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier (cu 14 categorii funcționale) și păduri cu funcții de protecţie contra  factorilor climatici şi industriali (cu 12 categorii funcționale).

Zonarea funcțională nu poate fi influențată de forma de proprietate în situațiile în care funcțiile protective sunt mai importante decât producția de lemn.

În scopul diferenţierii măsurilor de gospodărire şi a reglementării lor prin amenajamentele silvice au fost definite 6 tipuri funcţionale în care au fost grupate categoriile funcționale cu grad similar de intensitate a funcțiilor atribuite arboretelor componente. Astfel, în cadrul Tipului I (TI) au fost incluse pădurile cu funcții speciale pentru ocrotirea naturii, pentru care, prin lege, este interzisă orice fel de exploatare de lemn sau de alte produse, fără avizul Academiei Române, în cadrul Tipului II (TII), păduri cu funcții speciale de protecție situate în stațiuni grele sub raport  ecologic, precum și arboretele în care nu este posibilă sau admisă recoltarea de masă lemnoasă, impunându-se numai lucrări speciale de conservare, în cadrul Tipurilor III și IV (TIII și TIV) au fost încadrate arborete în care sunt permise tratamente intensive care promovează regenerarea naturală (prin excepţie, la molid, pin, plop euramerican, salcâm, salcie se pot aplica și tratamentul tăierilor rase), iar în cadrul Tipurilor V și VI (TV și TVI), păduri în care sunt permise toate tipurile de tratamente silvice.

Întinderea și durata procesului de regenerare a unui arboret depinde de importanța funcțiilor de protecție atribuite acelui arboret. Există o gamă largă de tratamente silvice posibil de aplicat, intensitatea intervenției în cadrul fiecărui tratament fiind diferită, cu intensitatea cea mai redusă la lucrările speciale conservare, urmate de cele care promovează regenerarea naturală până la tratamentul tăierilor rase în suprafață de maxim 3 ha, admis pentru rășinoase și plop euramerican, respectiv tăierile în crâng la salcâm și zăvoaie.

Arborii pot fi recoltați sub formă de produse principale (se aplică tăieri al căror scop este regenerarea pădurii), produse secundare (când se aplică operațiuni culturale, în prime două treimi ale ciclului de viață), igienă (arborii uscați sau atacați de insecte, dar în limita a 1 m3/an/ha, în aceeași unitate amenajistică), produse accidentale II (similar celor de igienă, dar cu volume mai mari de 1 m3/an/ha, în păduri cu vârste mai mici de 60 ani), accidentale I (similar celor de igienă, dar cu volume mai mari de 1 m3/an/ha, în păduri cu vârste mai mari de 60 ani).

Deși gestionarea durabilă a FFN este asigurată prin cadrul de administrare creat în România, respectiv zonarea funcțională a pădurilor și administrarea acestora prin ocoale silvice în baza amenajamentelor silvice, caracterul intensiv al lucrărilor silvotehnice aplicate, reflectat prin numărul mare de intervenții, creează premiza afectării mediului natural al pădurii, contribuind la afectarea diversității biologice, eroziunea solului, creșterea emisiilor de GES etc.

Prin sub-măsura plăți pentru angajamente de silvo-mediu se urmărește, în principal, reducerea numărului de intervenții silvotehnice în pădure și aplicarea de tehnologii de exploatare a lemnului cu impact redus asupra solului. Astfel, prin asigurarea unor zone de liniște și reducerea periodicității intervențiilor silvotehnice în afara acestor zone, se urmărește în principal asigurarea condițiilor optime de cuibărit, adăpost şi hrănire pentru dezvoltarea faunei specifice ecosistemelor forestiere.

De asemenea, prin menținerea lemnului mort în pădure (arbori uscați, dar nedoborâți) pentru a se descompune lent, se urmărește păstrarea unei mari varietăți de insecte xilofage, care la rândul lor vor contribui la menținerea în pădure a unei populații stabile de păsări insectivore, ceea ce asigură un echilibru dinamic între cele două niveluri trofice. Totodată, prin menținerea unei consistențe crescute a arboretelor, capacitatea pădurii de adaptare la efectele schimbărilor climatice și de retenție a scurgerilor de suprafață va fi îmbunătățită.

Suplimentar, pentru protejarea resurselor de sol, prin măsură se vor promova tehnologii extensive de exploatare a lemnului cu impact redus al solului, respectiv utilizarea de atelaje în lucrările de rărituri, în detrimentul lucrărilor mecanizate, care în prezent sunt aplicate la scară largă.

Totodată, în arboretele tinere în care se execută lucrări de rărituri, folosirea atelajelor în faza de scos-apropiat, reduce frecvența și gravitatea rănirii arborilor rămași, afectând astfel calitatea arborilor de viitor.

Prin efectele benefice în principal asupra componentelor de biodiversitate și sol, Măsura 15 Servicii de silvo-mediu, servicii climatice și conservarea pădurilor, din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, se adresează nevoilor de menținere a diversității biologice și a valorii de mediu a terenurilor forestiere (Nevoia 012), de susținere a unui management durabil al pădurilor (Nevoia 013), precum și de protecție și îmbunătățire a resurselor de sol (Nevoia 016).

În cadrul Măsurii 15 Servicii de silvo-mediu, servicii climatice și conservarea pădurilor, din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, se acordă sprijin pentru deținătorii de păduri din fondul forestier național (FFN) care încheie angajamente de silvo-mediu, care vor contribui la conservarea diversității biologice și protecția solului.

Sprijinul acordat în baza Măsurii 15 Servicii de silvo-mediu, servicii climatice și conservarea pădurilor, din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, poate, de asemenea, contribui la creșterea impactului de mediu al măsurii de împăduriri și creare de suprafețe împădurite, prin promovarea conservării biodiversității pe suprafețele de pădure nou create.

Submăsura 15.1 Plăți pentru angajamente de silvo-mediu

Plățile de silvo-mediu vor fi acordate deținătorilor de terenuri forestiere din FFN care își asumă, în mod voluntar, angajamente de silvo-mediu. Angajamentele încheiate de deținătorii de terenuri forestiere acoperă o perioadă de 5 ani de la data semnării acestora.

Plăţile de silvo-mediu cuprind doar acele angajamente care depăşesc cerințele obligatorii relevante prevăzute de legislația națională în domeniul silvic sau dreptul intern relevant. O clauză de revizuire este prevăzută pentru angajamentele încheiate în cadrul acestei măsuri pentru a asigura ajustarea acestora în cazul modificării cerințelor obligatorii pe care angajamentele trebuie să le depășească. O clauză de revizuire este prevăzută pentru angajamentele încheiate în cadrul acestei măsuri, care depășesc actuala perioadă de programare, pentru a asigura ajustarea acestora la cadrul juridic al următoarei perioade de programare. În cazul în care adaptarea nu este acceptată de beneficiar, angajamentul încetează și rambursarea nu este solicitată pentru perioada în care angajamentul a produs efecte.

Beneficiarii Submăsurii 15.1 Plăți pentru angajamente de silvo-mediu trebuie să respecte la nivelul întregii exploatații agricole standardele de eco-condiționalitate stabilite în temeiul titlului VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr.1306/2013, prevăzute în legislaţia naţională.

Cerințele specifice pachetelor propuse în cadrul sub-măsurii sunt următoarele:

Pachetul 1 – Asigurarea de zone de liniște

1. Fiecare solicitant al sprijinului financiar delimitează o zona de liniște compactă de cel puțin 20% din totalul suprafeței eligibile angajate, delimitată prin limite parcelare/subparcelare. În cadrul zonelor de liniște, pentru perioada de angajament, vor fi permise doar lucrări de împădurire, ajutorarea regenerărilor naturale, întreținere a culturilor și a semințișurilor până la realizarea stării de masiv, descopleșiri, degajări, depresaje si curățiri, precum și lucrări de reconstrucție ecologică care se continuă din perioada premergătoare angajamentului.

În cazul în care pe perioada de aplicare a angajamentului în cadrul zonei de liniște apar fenomene care impun recoltarea de produse accidentale I sau II pe o suprafață mai mică de 50%, lemnul afectat va fi extras în condițiile legii.

În cazul în care suprafața pe care apar fenomene care impun recoltarea de produse accidentale I sau II este de cel puțin 50%, angajamentul se încheie fără a fi necesară rambursarea sprijinului primit anterior în cadrul angajamentului.

2. Pe suprafața din angajament care nu face obiectul constituirii zonei de liniște se pot executa lucrările prevăzute de amenajamentul silvic, avându-se în vedere ca pe perioada angajamentului să nu se intervină cu lucrări mai mult de o dată pe aceeași unitate amenajistică, cu excepția cazului în care este necesar să se efectueze lucrări de împădurire, ajutorarea regenerărilor naturale, întreținere a culturilor și a semințișurilor până la realizarea stării de masiv, descopleșiri, degajări, depresaje si curățiri. În situația in care pe suprafața unei unității amenajistice din afara zonei de liniște are loc un fenomen ce impune recoltarea de produse accidentale I sau II, lemnul afectat va fi extras în condițiile legii.

3. În situația în care pentru suprafața angajată, în afara zonei de liniște, exista unități amenajistice încadrate în tipul funcțional TII, pentru care în amenajament sunt prevăzute lucrări speciale de conservare, aceste lucrări se vor aplica, cu excepția recoltării de masă lemnoasă.

Pentru aplicarea pachetului 1 se va avea în vedere ca:

până la expirarea amenajamentului (sau în cazul în care angajamentul se întinde pe perioada a două amenajamente, până la expirarea celor două amenajamente silvice) volumul rămas de recoltat prin tăieri de conservare pe toata suprafața din angajament să fie egal cu cel puțin cinci posibilități anuale prevăzute în amenajamentul /amenajamentele silvice (cumulate) a se recolta prin tăieri de conservare pe toată perioada de angajament, pe suprafața din angajament pe care sunt programate a se executa tăieri de regenerare, să nu se extragă un volum echivalent cu tăierile de igienă calculat astfel: indicele de recoltare a produselor de igienă înmulțit cu suprafața din angajament pe care sunt programate a se executa tăieri de regenerare pe perioada angajamentului.

Prin indicele de recoltare a produselor de igienă se înțelege volumul pe hectar prevăzut a fi recoltat prin tăieri de igienă de pe suprafața aferentă acestora precizată în amenajamentul / amenajamentele unităților de producție din care face parte suprafața angajată.

Submăsura 15.1 Plăți pentru angajamente de silvo-mediu. Pachetul 2 – Utilizarea atelajelor la colectarea lemnului din rărituri

Pachetul 2 poate fi aplicat doar în combinație cu pachetul 1, însemnând că acest pachet poate fi aplicat doar de beneficiarii care au aplicat și pentru pachetul 1.

Fiecare solicitant al sprijinului financiar precizează unitățile amenajistice pe care urmează să efectueze rărituri cu atelaje pe toată perioada de angajament. Unitățile amenajistice selectate trebuie să se regăsească in planul lucrărilor de îngrijire a arboretelor din amenajamentul silvic, în secțiunea rărituri. Suma suprafețelor unităților amenajistice selectate nu poate depăși jumătate din suprafața totală a unităților amenjistice precizate în planul lucrărilor de îngrijire a arboretelor din amenajamentul silvic, în secțiunea rărituri. Suprafața anuală pentru care se poate solicita sprijin este de 20% din suprafața selectată (+/-10%).

Adoptând acest pachet, solicitantul sprijinului se angajează să contracteze sau să efectueze lucrările de colectare a materialului lemnos folosind exclusiv atelaje la operațiile de adunat, scos și apropiat pe suprafața parcursa cu rărituri ce face obiectul angajamentului, până la platforma primara. Lucrările de colectare trebuie să cuprindă cel puțin operația de adunat și una sau amândouă din operațiile de scos și apropiat. Distanța de colectare pentru care se solicită sprijin trebuie sa fie de minimum 100 m, iar cea maximă de 1000 m. Atelajele vor fi folosite avându-se în vedere ca volumul arborelui mediu colectat să fie de cel mult 0,3 m3.

Beneficiarii sub-măsurii 8.1 Împădurirea și crearea de suprafețe împădurite vor putea aplica pentru sub-măsura 15.1 Plăți pentru angajamente de silvo-mediu numai după executarea ultimei lucrări de întreținere prevăzută în proiectul tehnic precizat în cadrul sub-măsurii 8.1.

Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri este de tip compensatoriu. Prima compensatorie de silvo-mediu este plătită anual, ca sumă fixă, acordată pe unitatea de suprafaţă (hectar) şi reprezintă o compensaţie pentru pierderile de venit şi costurile suplimentare suportate de deținătorii de terenuri forestiere care încheie angajamente voluntare.

Beneficiarii sprijinului sunt:

  1. Proprietarii de terenuri din FFN:
    1. o proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice
    2. o proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale
    3. o proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale
  2. Asociații ale proprietarilor de terenuri prevăzuți anterior.

Costurile eligibile în cadrul acestei măsuri sunt constituite din costuri standard, calculate pentru fiecare pachet pe baza evaluării costurilor suplimentare şi a pierderilor de venituri, care depăşesc nivelul cerinţelor obligatorii relevante, înregistrate de deținătorii de terenuri forestiere în urma asumării angajamentelor voluntare de silvo-mediu.

Costurile standard calculate pentru sub-măsura plăți pentru angajamente de silvo-mediu nu includ costuri tranzacţionale şi investiţionale.

Condiții de eligibilitate:

  1. Beneficiarul este deținătorul unei suprafețe de teren forestier din cadrul FFN, localizată pe teritoriul României.
  2. Beneficiarul se angajează să mențină angajamentul de silvo-mediu pentru o perioada de 5 ani, de la data semnării acestuia.
  3. Beneficiarul se angajează să respecte cerințele specifice pachetelor de silvo-mediu pentru care aplică.
  4. Beneficiarul trebuie sa dețină contract de administrare / prestări servicii silvice cu un ocol silvic autorizat.
  5. Beneficiarul trebuie să participe cu toată suprafață deținută de acesta într-o unitate de producție și/sau protecție.
  6. Fac obiectul aplicării măsurii terenurile acoperite cu păduri si terenuri destinate împăduririi sau reîmpăduririi, cu excepția suprafețelor încadrate în tipul I funcțional (T I), cu condiția ca terenurile destinate împăduririi sau reîmpăduririi să nu reprezinte mai mult de 15% din suprafața angajată.
  7. Suprafața minimă pentru care se încheie angajamentul este de cel puțin 100 ha (conform datelor din amenajamentul silvic).
  8. Suprafețele care fac obiectul angajamentului trebuie identificate în format electronic.
  9. Suprafața trebuie să facă parte dintr-un amenajament silvic în vigoare (amenajamentul se consideră a fi în vigoare după ce a fost avizat procesul verbal al conferinței a II-a de amenajare, act ce semnifică începerea perioadei de aplicare a amenajamentului).

Plăţile compensatorii, calculate sub formă de costuri standard pentru fiecare pachet sunt următoarele:

  1. Pachetul 1 – Asigurarea de zone de liniște: 25 euro/an/ha
  2. Pachetul 2 – Utilizarea atelajelor la colectarea lemnului din rărituri: 103 euro/ha

În cazul suprafețelor mai mari de 500 ha, valoarea plății scade pentru acele suprafețe care depășesc această valoare.

În cazul pădurilor cu suprafețe de peste 500 ha, cuantumul veniturilor asigurate de valorificarea masei lemnoase recoltabile sub formă de produse principale și secundare cresc în mod progresiv, astfel ca profitabilitatea exploatației forestiere este, de asemenea, îmbunătățită în mod progresiv, motiv pentru care cuantumul plății poate fi redus pentru suprafețele care depășesc acest prag.

Share on Facebook