Caisul reprezinta una din cele mai apreciate specii pomicole atat pentru consum in stare proaspata a fructelor, dar mai ales pentru prelucrare. Posibilitatile de desfacere pe piata ale caiselor sunt nelimitate. In prezent, caisul detine o pondere destul de mica din suprafata pomicola din Romania (cca. 5-6%).

Locul de formare a speciilor de cais si-a pus amprenta asupra plasticitatii ecologice reduse a majoritatii soiurilor din cultura. Formarea, dupa cum se stie, a avut loc in zone muntoase, continentale, unde iernile sunt lungi si fara perioade de incalziri insemnate, primaverile uniforme si tarzii, veri scurte, ceea ce face ca perioada de repaus vegetativ profund sa fie scurta. Specia reactioneaza rapid la cresterea temperaturilor, iar iesirea din repaus a mugurilor floriferi se poate produce incepand chiar de la sfarsitul lunii noiembrie. La temperaturi de peste 6,5°C mugurii floriferi ies din repaus.

Desi in timpul repausului profund, rezistenta caisului la temperaturile scazute din iarna este mai ridicata decat a piersicului, migdalului si chiar a unor soiuri de mar si par, dupa iesirea din repausul de iarn a, mugurii floriferi devin sensibili la ger. Iarna , mugurii florali incep sa degere la -20°…-22°C fiind mai sensibili chiar decat ai piersicului. Florile, in fenofaza de buton alb suporta scaderea temperaturii pana la -4,4°C (10% pierderi) sau la -10°C (90% pierderi), iar cand sunt deschise rezista la temperaturi de -2,7°C pana la -5,5°C, in timp ce ovarele de curand fecundate sunt distruse la 0° pana la -2,8°C.

Dintre toate speciile pomicole florile caisului sunt printre cele mai rezistente la brume. Totusi, degerarea mugurilor floriferi constituie principalul factor de risc al culturii caisului in Romania (brumele tarzii si gerurile de revenire din primavara).

Particularitati privind organizarea si pregatirea terenului

Amplasarea plantatiilor de cais trebuie sa tina cont in primul rand de cerintele eco-climatice ale partii aeriene a pomului (soiului) deoarece datorita posibilitatilor de formare a sistemului radicular din radacini de cais, corcodus sau prun (uneori chiar si piersic) prin folosirea portaltoilor adecvati, conditiile de sol pot trece oarecum pe planul secund.

Daca avem in vedere cerintele caisului fata de factorii de mediu, putem spune ca in Romania, in zonele estice ale tarii, se intalnesc amplasamentele cu cel mai mare numar de ani favorabili si foarte favorabili pentru productia de caise, intr-un interval delimitat de timp. Daca intram si mai mult in amanunt, zonele de favorabilitate maxima se intalnesc pe terenurile din imediata apropiere a Dunarii, pe terasele inferioare si pe litoralul Marii Negre, dar nu mai aproape de 3-5 km de mare.

Solurile balane (formate din löess) si cernoziomurile din aceste zone sunt cele mai propice pentru radacinile de cais, ce au nevoie de o anumita cantitate de carbonati de calciu in sol, pentru crestere si dezvoltare. Limitele optime ale pH-ului pentru radacinile de cais sunt foarte stranse si situate intre 7,0–8,0. Solurile cu 25–45% argila si maxim 11% CaCO3 sunt foarte bune pentru radacinile (portaltoii) de cais. Daca creste continutul solului in CaCO3 peste 12% nici radacinile de cais nu mai suporta concentratia.

Versantii cu panta peste 20% si solurile excesiv de erodate trebuie evitate in amplasarea plantatiilor de cais. Amplasarea plantatiilor de cais pe soluri brun roscate, se poate face cu masuri pentru eliminarea rapida a excesului de umiditate in anii ploiosi si posibilitati de irigare in anii secetosi.

Radacinile de cais patrund in profunzime pe solurile usoare, permeabile, asa incat desfundatul solului se poate face la 60-80 cm adancime pe astfel de soluri. Pe solurile cu orizontul A redus se va executa doar o aratura adanca de 25-30 cm pentru a nu aduce stratul de steril la suprafata.

Datorita cerintelor mari fata de lumina ale caisului, trebuie avuta mare grija in alegerea distantelor de plantare si a formelor de coroana. Orientarea randurilor cat mai aproape de directia N -S este benefica. Caisul are o crestere exuberanta in primii ani de la plantare, dar si o intrare rapida pe rod (anul 3) , daca pomul este bine condus.

Distantele de plantare intre randuri vor fi de 5m pentru livezile clasice si 4 m pentru livezile intensive, iar intre randuri de 5 m pentru livezile clasice (400 pomi / ha) si 3 m pentru livezile intensive (833 pomi / ha). Trebuie t inut cont de faptul ca densitatile mari de plantare fara alegerea adecvata a portaltoiului si a formei de coroana aduc sporuri de productie importante doar in primii ani de rod, dupa care din cauza lipsei de lumina pomii se degarnisesc si nu mai produc cum trebuie.

Sisteme de cultura

Gama de portaltoi pentru cais existenta in momentul de fata permite abordarea a doua sisteme de cultura in tara noastra, sistemul clasic si sistemul intensiv, fiecare cu avantajele si dezavantajele lui. De la inceput trebuie mentionat faptul ca spre deosebire de alte specii pomicole unde plantatiile infiintate in sistem clasic, cu portaltoi vigurosi au o durata de viata mai mare, la cais nu este cazul, deoarece atat plantatiile clasice cat si cele intensive au aceiasi durata (cca 15 ani).

Avantajul livezilor intensive de cais fata de cele clasice consta intr-o trecere mai rapida pe rod deplin datorita numarului mai mare de pomi pe unitatea de suprafata, lucru ce se estompeaza pe parcurs pe masura cresterii volumului coroanei pomilor cultivati in sistemul clasic.

Portaltoii pentru cais sunt bine ancorati in sol si nu necesita sistem de sustinere a pomilor. Este nevoie de spalier doar pentru unele forme de coroane adoptate in sistemul intensiv pentru dirijarea si palisarea ramurilor. In acest caz, pentru o folosire mai eficienta a banilor investiti este bine de folosit un sistem combinat cu rol de ajutor la palisarea ramurilor, sustinere plasa antigrindina (daca exista risc de grindina) si sustinere sistem (fertirigare) in cazul in care intretinerea solului pe rand se realizeaza prin mijloace mecanice sau/si manuale. In caz de intretinere numai prin erbicidare furtunul poate fi postat direct pe sol.

Particularitati de plantare comparativ cu alte specii pomicole nu sunt in cazul caisului, dar atragem atentia asupra unui aspect ce influenteaza in mare masura prinderea pomilor la plantare si anume manipularea adesea necorespunzatoare a sistemului radicular in timpul transportului ce duce la deshidratarea radacinilor. Radacinile unui pom sunt mult mai sensibile la deshidratare decat partea aeriana iar deshidratarea celor mai fine radacini si a perisorilor absorbanti duce la pornirea greoaie a pomului in vegetatie sau chiar la uscarea lui. In acest sens, udarea imediat dupa plantare, cu 10-15 litri de apa la fiecare groapa este obligatorie. Un aspect foarte benefic ce duce la o prindere de 100 % a pomilor, dar dificil de aplicat in cazul unor cantitati mai mari de pomi, consta in rehidratarea pomilor prin tinerea lor in apa , cu sistemul radicular complet acoperit de apa, timp de minim 24 de ore inainte de a fi plantat i. Operatiunea se poate realiza esalonat, pe m asura plantarii, in vase de plastic cu diametrul mare, gropi impermeabilizate (cu folie) sau bazine de beton (unde exista). Pomii nu se planteaza in perioadele cu temperaturi sub punctul de inghet.

Un alt aspect ce trebuie evitat este tasarea excesiva a solului prin calcare, la plantare (recomandat adesea, pentru a se evita contactul aerului cu radacinile), mai ales pe solurile cu continut ridicat in argila cand pamantul fiind umed se creeaza o adevarata placa de beton in jurul radacinilor. Principiul de orientare practica este: cu cat solul are structura mai usoara cu atat trebuie calcat mai mult si invers. Cand solul calcat ajunge aproape de nivelul terenului se adauga apa la groapa, iar dupa ce apa a fost complet absorbita se executa un musuroi in jurul pomului (fara a-l mai tasa) cu rol de sustinere in pozitie verticala si de evitare a deshidratarii punctului de altoire. Musuroiul se va nivela ulterior cand seva circula intens iar pomul a pornit bine in vegetatie (iunie–iulie).

Un aspect negativ, adesea intalnit, consta in fasonarea puternica a sistemului radicular inainte de plantare. Asupra sistemului radicular trebuie intervenit cat mai putin (indepa rtarea portiunilor de radacini rupte, aducerea la nivelul circumferintei sistemului a eventualelor radacini exagerat de iesite in exterior) sau deloc. Nu adaptam sistemul radicular dupa groapa, ci facem groapa incat sa cuprinda sistemul radicular cat mai intact.

Tehnica formarii coroanelor

Odata infiintata livada nu inseamna ca putem astepta linistiti pana la prima recolta pentru ca, de felul cum sunt ingrijiti pomii in aceasta perioada depinde atat supravietuirea lor in timp cat si cantitatea si calitatea recoltelor.

Ereditar, caisul este pretentios la lumina si formeaza in mod natural coroane globuloase, care pe masura inaintarii pomului in varsta se degarnisesc in interior. Din aceasta cauza, pentru patrunderea luminii in interiorul coroanei, cea mai utilizata forma de coroana, in livezile clasice este vasul (cu diferitele sale variante).

In livezile intensive, in care creste densitatea de plantare, se utilizeaza palmeta (cu variantele sale) si forme de coroana globuloase cu volum redus.

O greseala intalnita la infiintarea livezii consta in faptul ca, fie inainte de plantare odata cu fasonarea sistemului radicular, fie dupa ce pomul a fost plantat, se indeparteaza toti lastarii de pe ax ce provin din pepiniera, pomul ramanand sub forma de „varga”. Lastarii bine dezvoltati si pozitionati trebuie utilizati la formarea coroanelor deoarece se castiga 1 an in favoarea intrarii pe rod.

De regula, pentru formele de coroana recomandate pentru cais pomii se formeaza cu un trunchi de 40-60 cm. Axul pomului se scurteaza la cca 1 m, deasupra unui mugure. Indiferent de vigoarea pomului venit din pepiniera toti pomii se scurteaza la aceiasi inaltime pentru un tip de coroana. Cresterea viguroasa a caisului impune ca taierile in uscat sa fie cat mai reduse iar formarea elementelor coroanei sa se faca prin operatiuni in verde (pliviri, ciupiri, scurta ri ale lastarilor) si operatiuni de dirijare a ramurilor. Lastarii de pe trunchi se plivesc cat mai devreme, primavara la pornire, pentru a nu consuma inutil substantele nutritive. Lastarii nedoriti din portiunea viitoarei coroane se ciupesc repetat la 3-4 frunze pentru a-i opri din crestere.

Principalele elemente de diferentiere intre variantele formei de vas, folosite cu precadere in livezile clasice, sunt: Vasul clasic: format din trunchiul pomului de 40-60 cm si 3-4 sarpante cu distanta mica intre punctele lor de insertie, aspect negativ ce poate aduce la dezbinarea lor la productii mari. Dupa alegerea lastarilor pentru sarpante, din lastari suficient de dezvoltati, daca exista, proveniti din pepiniera, axul se suprima deasupra ultimului lastar. Daca nu, atunci se lasa axul intact si se suprima ulterior, in timpul perioadei de vegetatie a primului an, dupa alegerea lastarilor verzi pentru sarpante, dupa ce baza acestora s-a lignificat si nu mai exista pericolul dezbinarii (de regula in cursul lunii iulie).

Vasul ameliorat: are 3 sarpante cu punctele de insertie distantate de la 10-15 cm, ceea ce le face sa reziste bine la dezbinari. Este mult folosit la cais.

Vasul intarziat: are un ax scurt pe care cele 3 sarpante sunt distantele la 25-30 cm intre punctele lor de insertie. Se foloseste la soiurile de cais de vigoare mijlocie si mare.

Vasul intarziat aplatizat: are aceleasi caracteristici ca anteriorul dar sarpantele in numar de 4 nu sunt uniform repartizate in plan orizontal ci prima este dirijata pe directia randului, iar urmatoarele doua oblic intre randuri, incheindu-se cu ultima tot pe directia randului, opus primei.

Palmeta da in general rezultate bune in livezile intensive, la soiurile de vigoare mica, cel mult mijlocie. Se folosesc mai mult variantele de:

Palmeta etajata cu brate oblice: 3 perechi de sarpante inserate in 3 etaje pe direct ia randului. Sarpantele din fiecare etaj, opuse una alteia, sunt inserate la 10-15 cm una de alta pentru a se evita dezbinari. Este nevoie de spalier.

Palmeta neetajat a cu brate oblice: 8-10 sarpante, din care doar primele doua formeaza un etaj, fiind inserate opus pe ax, pe directia randului, la 10–15 cm intre ele. Celelalte 6-8 sarpante sunt distantate la 25–30 cm de primul etaj si apoi intre ele. Este nevoie de spalier.

Palmeta libera: are 6-7 sarpante dispuse la distante diferite, pe o parte si de alta a axului, pe directia randului. Pe sarpantele inferioare se pot lasa si subsarpante. Nu este nevoie de spalier.

Dintre formele globuloase cu volum redus se pot folosi pentru livezile intensive de cais:

Fusul subtire (ca la m ar) care permite o iluminare buna a coroanei, pomii avand un trunchi de 40-50 cm continuat cu un ax central al carui diametru descreste catre varf datorita conducerii lui in zig–zag si 3-4 ramuri de schelet permanente la baza coroanei dispuse uniform in jurul axului, avand unghiuri de ramificare fata de ax de 50-550 , dupa care axul este garnisit pana la varf numai cu ramuri de semischelet scurte si ramuri de rod. Inaltimea totala a pomului se limiteaza la cca. 3 m. Necesita spalier cu 1-2 sarme si tutori individuali.
Axul vertical, cu pomi cu inaltimea tot de cca 3 m, avand trunchiul de 60 cm, axul rectiliniu pe care sunt inserate 12-16 elemente de semischelet de vigoare descrescanda spre varful pomului. Necesita de asemenea spalier cu 1-2 sarme si tutori individuali.

Tehnica irigarii plantatiilor

Caisul suporta bine perioadele de seceta, pentru ca provine din zone cu climat semiarid, dar cultura intensiva profitabila a caisului necesita irigare obligatorie, mai ales ca aceasta specie pomicola este cantonata cu precadere in zonele de sud ale tarii unde precipitatiile sunt reduse. De remarcat este faptul ca umiditatea excesiva in luna iulie favorizeaza atacul unor ciuperci patogene, sau craparea fructelor in faza de parga, ca si la specia piersic.

Pentru specia cais, in functie de vigoarea portaltoilor, este bine sa se asigure un potential bun al apei in sol pe adancimea de 30-40 cm pentru portaltoi de vigoare mijlocie–mica (Mirobolan dwarf, Miroper, Apricor) si pe adancimea de 40-50 cm pentru portaltoi de vigoare mai mare (corcodus, Constanta 14, cais franc)

Aplicarea irigarii prin picurare, se realizeaza cu echipamente fixe de distributie a apei sub randurile de pomi, cu furtunuri de Ø 18-20 cm si picuratoare cu debite de 4-8 l/h, distantate in functie de conditiile locale de sol si de cultura.

Particularitati privind taierile de intretinere si fructificare

Pe scurt, taierile de fructificare la cais trebuie sa tina cont de urmatoarele:

Ramurile buchet nu se taie si dupa 1-2 fructificari (cand se epuizeaza) se elimina prin taierea ramurilor care le poarta;

Ramurile mijlocii, ramurile lungi si cele anticipate se degarnisesc dupa cateva fructificari si se reinnoiesc permanent prin taieri aplicate formatiunilor de semischelet;

Vara (iulie) se raresc lastarii la 15-20 cm unul de altul eliminand pe cei slabi si scurtand pe cei vigurosi si cu anticipati deasupra a 3-4 anticipati mai dezvoltati;

In anii fara rod, prin taieri se reduce scheletul cu cca. ¼ din lungime, iar semischeletul cu 1/3 –1/2, pentru formarea de noi ramuri mijlocii, lungi si anticipate.

Taierile de corectie asupra coroanelor gresit formate, daca se recurge la ele, trebuiesc esalonate pe mai multi ani si aplicate asupra ramurilor care nu au un diametru mai mare de 5-6 cm deoarece ranile se vindeca greu; este bine ca astfel de rani sa fie protejate cu masticuri speciale. In timpul perioadei de vegetatie ranile caisului se vindeca mai usor. Asupra lastarilor noi ce se formeaza, se aplica lucrari in verde pentru a reface cat mai rapid coroana.

Recoltarea fructelor

Deoarece maturarea fructelor se face neuniform in coroana recoltarea caiselor trebuie facuta etapizat, pentru acelasi soi, prin 3-4 treceri, la intervale de 2-5 zile intre recoltari. Se evita recoltatul in perioadele cu temperaturi prea ridicate.

Daca fructele se pastreaza pe o perioada mai scurta, de 4-6 zile, aceasta se poate face in depozite simple la 8-100 C. Caisele pot fi pastrate pana la 10-15 zile in spatii frigorifice, la temperatura de -0,50C…+0,50C si umiditatea aerului de 85-90 %.

Valorificarea caiselor se poate face pentru consum in stare proaspata sau prelucrata sub diferite forme. Atat caisele proaspete cat si prelucrate sunt printre cele mai apreciate de consumatori.

Share on Facebook