Acum multi ani in urma, zeci de fermieri din localitatea Gheraesti, județul Neamț, se ocupau cu multa truda si dedicare de celebrele andive, apreciate in toata tara pentru gustulor lor inconfundabil. In ultimii ani insa, din cauza importurilor mari, precum si a muncii grele, tot mai multi agricultori au renuntat sa se mai ocupe de „cicoarea de Bruxelles”. Cei care au pastrat insa traditia au acceptat sa ne povesteasca tainele cultivarii andivei.
Unul dintre fermierii care s-au ocupat ani de zile de cultivarea andivelor este Pavel Farcas. „Familia mea se ocupa de andive inainte de 1989, atunci cand reuseam sa obtinem productii importante, pe care le aduceam la vanzare in Bucuresti, in Piata Amzei in mod special. Era o concurenta destul de mare. In prezent, lucrurile s-au schimbat iar producatorii de andive din Gheraesti aproape ca ii numeri pe degete”, a povestit, pentru StiriAgricole.ro, Pavel Farcas.
Potrivit cultivatorului, in localitatea Gheraesti s-a cultivat pentru prima data andive in anii ’30 atunci cand seful unei fabrici de zahar a adus in zona primele seminte.
Unul dintre cele mai potrivite soluri pentru cultivarea anidelor este cel usor nisipos, care nu retine prea mult apa. Chiar daca planta are nevoie de apa, cultivatorii trebuie sa se asigure ca umiditatea nu este foarte mare, in acest caz existand pericolul ca radacinile sa putrezeasca.
Desi este o planta rezistenta la temperaturile scazute, germinarea are loc doar la temperaturi de circa 10 grade Celsius. De asemenea, este important de precizat ca plantele tinere de andiva trebuie protejate impotriva temperaturilor sub 5 grade Celsius.
Perioada optima de semanat a andivei este la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, atunci cand solul este mai cald, iar perioada de lumina solara este cat mai mare, plantele avand multa nevoie de soare. Deoarece samanta de andiva este marunta, asemanatoare cu cea a macului, aceasta se seamana la o adancime de 1 cm. Pentru a avea succes, cultivatorii trebuie sa se asigure ca inainte de plantare au maruntit foarte bine terenul.
Pavel Farcas considera ca distanta optima de plantare intre randuri este de 25-28 cm, iar intre plante de circa 2,5 – 3 cm.
Andivele se cultiva in general in doua etape, pentru prima dintre ele semanatul avand loc in perioada mai-iunie. Andivei ii trebuie aproximativ 3 luni jumatate pentru a se dezvolta, ceea ce inseamna ca recoltarea apare tocmai in apropierea lunii septembrie, potrivit cultivatorului din Gheraesti.
Pe langa momentul plantarii, fermierii trebuie sa acorde o atentie foarte mare si ingrijirii acestei culturi. Astfel, prasitul este obligatoriu in primele saptamani de vegetatie. Cultivatorii recomanda ca atunci cand andivele au 3 frunze adevarate sa se inceapa raritul. In acest mod se va lasa o distanta de circa 10 cm intre plante. Majoritatea lucrarilor de ingrijire pentru andive sunt asemanatoare cu cele realizate pentru cultura sfeclei de zahar, ne-a mai spus fermierul.
O alta etapa de cultivare a andivelor presupune fortarea radacinilor in niste santuri incalzite, sau, asa cum le spun locuitorii din Gheraesti, in „bordeie”. In prima perioada, temperatura din bordeie trebuie sa aiba circa 12 grade Celsius, apoi aceasta va creste pana la 17-18 grade Celsius, timp de aproape 3 saptamani. Atunci cand andivele au cel putin 11-12 cm lungime, acestea pot fi recoltate.
Si recoltarea, dar mai ales pastrarea andivelor sunt si ele doua elemente importante pe care un cultivator nu trebuie sa le treaca cu vederea. Astfel, recoltarea andivelor se face manual, pastrand chiar o mica bucata din radacina. Depozitarea lor este bine sa se realizeze in folie de plastic si sa fie tinute la temperaturi de 2-3-4 grade Celsius. Totodata, cand depozitam andivele este bine sa le acoperim si cu hartie, pentru a evita expunerea lor la lumina.
Denumita si „Cicoare de Bruxelles”, andiva este o planta cultivata inca din antichitate. Ea apare pe piata in sezonul rece, incepand cu luna noiembrie si pana in februarie-martie. Andivele contin proteine, lipide, glucide, fubre vegetale, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc si vitamina C.
