Ferma de familie. Creșterea fazanilor: diferența dintre profit și pierdere

Creșterea fazanilor se poate dovedi o investiție de succes, mai ales că aceste păsări sunt comercializate cu precădere în Italia, Elveția, Franța, Germania sau Spania, unde fie sunt folosite pentru vânătoare, fie ajung pe mesele din restaurante celebre.

Însă, pentru a face profit, e nevoie de un spațiu destul de extins, care să le permit păsărilor să se dezvolte bine, iar fermierii trebuie să le acorde fazanilor o atenție sporită în primele 21 de zile de viață, în această perioadă păsările fiind cel mai expuse riscurilor.

Creșterea fazanilor, pas cu pas

Pasul 1: Amenajarea volierelor

Pentru a demara o afacere al cărei principal obiect de activitate să fie creșterea fazanilor, primul pas este să amenajați un spațiu destinat creșterii și dezvoltării acestor păsări. Unul dintre aspectele de care trebuie să țineți cont este locul în care veți amplasa ferma de fazani. În perioada de împerechere, aceste păsări își încep „concertul” înainte de răsăritul soarelui. Primele semnale pot fi lansate de masculi încă de la orele 4 dimineața, astfel că vecinii ar putea fi deranjați de zgomot.

Trebuie avut în vedere și faptul că prezența altor animale în zonă favorizează dezvoltarea paraziților. De aceea, trebuie avut grijă ca paraziții de la vecini să nu contamineze hrana, apa și spațiile în care cresc fazanii. Totodată, ferma de fazani se va amenaja în locuri ferite de zgomot,  de vânt, de stres, de alte animale care pot speria, răni sau ucide fazanii.

Mărimea spațiului dedicat creșterii fazanilor este influențată direct de specia acestora. În cazul fazanilor de talie mai mică, cum sunt cei din varietatea aurie, pentru o familie este de ajuns un spațiu cu o lungime de 3 metri pe o lățime de 2 metri, plus un adăpost de 2 metri pătrați. Pentru specii de talie mai mare, suprafețele amintite trebuie dublate, consideră Gary Robins, crescător din Marea Britanie.

Specii de fazani

Fazanii de vânătoare:

• Fazanul comun de vânătoare;
• Fazanul hibrid;
• Fazanul mongol;
• Fazanul de formoză sau fazanul formosan;
• Fazanul verde;
• Fazanul negru;
• Fazanul chinezesc gulerat.

Fazanii ornamentali:

• Fazanul auriu sau fazanul de aur;
• Fazanul argintiu;
• Fazanul regal;
• Fazanul urecheat;
• Fazanul sanguin;
• Fazanul lucios;
• Fazanul Bulver.

Totodată, atunci când amenajați spațiul avicol, gândiți-vă cât de mare va fi efectivul. Pentru o bună dezvoltare a efectivelor, spațiile trebuie să fie semi-sălbatice, cât mai apropiate de condițiile din habitatul natural al fazanilor, în interiorul volierelor trebuie introduse și fixate ramuri uscate de copaci sau trunchiuri. Dacă volierele sunt suficient de mari, în nteriorul lor pot fi plantați arbuști, se poate semăna trifoi sau lucernă.  Aceste plante vor asigura pe de o parte sursa de verdeață pentru hrana fazanilor, iar pe de altă parte vor atrage insectele, pe care fazanii le vor degusta cu plăcere.

Dacă volierele sunt prea mici, fazanii se vor încăiera. Pentru a preveni acest lucru, trebuie montați niște ochelari speciali, care se prind cu o tijă de plastic trecută prin nările fazanului.

Adăpostul destinat creșterii fazanilor poate fi construit din lemn, cărămidă sau beton. Podeaua din beton permite menținerea curățeniei. Construcția trebuie să comunice cu o volieră în aer liber, asigurată foarte bine cu plasă de sârmă galvanizată, pentru a nu permite evadarea fazanilor sau pătrunderea în adapost a prădătorilor sau a păsărilor sălbatice purtătoare de boli.

Pentru ca păsările să nu zboare sau să fie atacate de prădători, este bine ca spațiile să fie acoperite cu plasă. Voliera trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 2-2,5 metri deasupra solului, atât pentru a permite păsărilor să se miște, cât și pentru a permite crescătorului să se deplaseze normal, fără să stea aplecat. Totodată, plasa din care este făcută voliera trebuie să fie băgată în pământ până la o adâncime de minimum 15 centimetri și să fie din sârmă galvanizată, cu o mărime a ochiurilor de plasă de 2-25 mm, în partea de jos, până la o înălțime de aproximativ 1 m, iar pentru restul volierei ochiuri de 4×4 cm. Plasa volierei și cea de pe acoperiș se vor prinde pe stâlpi din lemn sau metalici, așezați la 4-6 m unul față de celălalt. Respectând aceste indicații, fermierii vor evita ca în țarcurile amenajate pentru fazani să intre rozătoare sau vulpi, care au obiceiul de a săpa pentru a-și face loc pe sub garduri.

Dacă țarcurile sunt așezate unul lângă altul, este bine să se folosească pânze pentru camuflaj. Această tehnică împiedică masculii să se vadă unul pe celălalt și să se atace prin ochiurile de plasă. În plus, păsările nu vor mai fi speriate de vederea vreo unei pisici. Unii crescători au folosit tot pânză de camuflaj pentru a acoperi țarcurile, însă aceasta nu a împiedicat accesul pisicilor sau a șobolanilor, care le-au omorât fazanii sau le-au furat ouăle.  De aceea, e bine ca și acoperișul țarcurilor să fie realizat tot din plasă galvanizată. Dezavantajul acesteia îl reprezintă faptul că păsările care zboară prin țarc se pot răni.

Adăpostul fazanilor trebuie să fie călduros, luminos.  Pentru ca frigul să nu pătrundă în adăpostul păsărilor, pe timp de iarnă, pereții vor fi căptușiți în exterior cu baloți din paie sau cu rogojini. Totodată, în adăpost trebuie montate stinghii de lemn pe care să doarmă fazanii. Dimensiunea recomandată pentru stinghiile de lemn pe care să se cațere păsările este de 50X50 mm. Aceste stinghii trebuie amplasate cât mai sus, deoarece fazanilor le place să doarmă la înălțime. Podeaua adăpostului trebuie acoperită cu un strat subțire din nisip, care va facilita curățarea lui. E mult mai ușor să aduni găinațul uscat pe un pat de nisip, decât să îl răzuiești de pe o podea din lemn sau ciment. Mai mult decât atât, de la începutul toamnei și până la sfârșitul primăverii, podeaua adăpostului trebuie acoperită cu un strat de circa 4-5 cm de nisip sau cu un strat de cărămidă sau de asfalt. Nu se recomandă construirea volierei direct pe pământ, deoarece este foarte greu de curățat și de dezinfectat, motiv pentru care ar deveni  o sursă de infestare cu paraziți sau mucegai. În plus, în anotimpurile ploioase se va forma noroi. Toate aceste elemente sunt nocive și degradează penajul fazanilor.

Pasul 2: Achiziția fazanilor

Printre începători, fazanul auriu este printre cei populari, urmat fiind de varietatea argintie. Aceste două varietăți sunt cel mai ușor de crescut. După ce dobândește abilități de creștere a fazanilor, fermierul paote trece la specii care necesită tehnici mai complexe, cum sunt speciile pe cale de dispariție în habitatele lor natural, dar care se adapteaza foarte bine în captivitate.

Asociația Mondială a Crescătorilor de Fazani recomandă ca păsările să nu fie din aceeași familie. Dacă producătorul nu poate oferi garanții scrise că femelel și masculii nu provin din acceași familie, atunci e mai bine ca masculul să fie cumpărat de la un crescător, iar femelele de la altul. Producătorul trebuie să ofere informații clare cu privire la pedigree, la data la care au eclozat puii, ce tratamente li s-au efectuat și pentru ce boli, dacă se mai află sau nu sub tratament, caracteristicile rasei.

Aceste aspecte sunt importante. Spre exemplu, nu toți fazanii ajung la maturitate în decurs de un an. Dacă un crescător începător își face planurile pornid de la premiza că va culege primele ouă la un an după ce a cumpărat puii, iar aceștia nu ajung la maturitate în acest termen, atunci poate avea mari suprize neplăcute.

O altă recomandare prețioasă este legată de timpul de acomodare necesar păsărilor. Masculii nu trebuie introduși în aceeași volieră cu femelele de la bun început. Mai întâi se aduc volierele în care stau cei doi separați aproape una de alta. Timpul de acomodare este vital deoarece de multe ori masculul își omoară femela dacă nu s-a obișnuit cu aceasta. De asemenea, este esențial să amenajați voliera în care vor sta cele două păsări amplasând ramuri groase și alte materiale vegetale unde să se poată refugia femela în cazul unui atac din partea masculului.

O familie înseamnă, de regulă, un mascul și 2-3 femele. Dacă într-o familie sunt doi sau trei masculi, acestea pot intra în adevărate bătălii pentru cucerirea femelelor, fapt care nu este deloc în interesul crescătorului. Pentru început, sunt de ajuns 10 familii de fazani. Pe piața românească, prețul fazanilor depinde de vârsta și tipul păsărilor scoase la vânzare. De exemplu, Făzănăria Pătulețe vinde pui de fazani comuni sau tenebroși, atât masculi, cât și female, ajunși la vârsta de 60 de zile cu 15 lei/bucata. La 90 de zile, prețul urcă la 20 de lei, la 120 de zile la 25 de lei, iar la 140 de zile la 29 de lei.

Pasul 3: Reproducția la fazani

Dacă fermierul dorește să obțină propria linie de fazani, atunci trebuie să ia în calcul achiziția unui incubator pentru ouă, precum și amenajarea unei mici hale pentru creșterea puilor. Atenție însă: fazanii sunt delicați în primele trei săptămâni de viață și au nevoie de grijă sporită din partea fermierilor!

În timpul sezonului de împerechere, fazanii vor fi mutați în cuști mai mici, cuști pentru cuibul cu ouă, având o suprafață de 4-6 m pătrați pentru fiecare familie de fazani (de 2×2 m sau 2×3 m) pentru rasele care ajung la lungimea de 65-70 cm. Cuștile pentru rasele cu coadă foarte lungă pot ajunge chiar la 30 mp. Cuștile trebuie să fie sufficient de mari pentru a permite fazanilor să se miște în voie, fără a le fi afectat penajul.

Fazanii nu fac ouă în fiecare perioadă a anului, asemeni găinilor. Femelele depun ouă în timpul perioadei de împerechere. Data la care începe aceasta variază în funcție de evoluția temperaturilor, dar, de regulă, debutează în februarie și se încheie în aprilie. Pentru a favoriza depunerea ouălor, este bine să așezați cuibare cu latura de 40X40 cm și cu o înălțime de 20 cm în adăpostul fazanilor. Pe fundul cuibarului puneți puțin pământ, pe care îl acoperiți cu paie. Gary Robins recomandă folosirea paielor în detrimental fânului, arătând că acestea sunt mai pe placul fazanilor.

Din luna aprilie până în luna iulie, femelele depun circa 50-70 de ouă. Este recomandat să folosiți pentru reproducere masculi și femele mai vârstnice, pentru a obține ouă de cea mai bună calitate, cu șanse mari de a scoate pui rezistenți.

Femela va face câte un ou la una-două zile. În cazul celor mai multe specii de fazan, femelele fac câte 20-25 de ouă. Dacă vor fi deranjate sau veți atinge ouăle, femela va părăsi cuibarul. Lăsați-le în cuibar și doar notați data la care au fost făcute.

Dacă femela fazan nu va mai cloci ouăle, aveți două variante: 1. Apelați la o cloșcă-surogat (alegeți o altă femelă fazan sau o găină); 2. Puneți ouăle într-un incubator electric. Temperatura optimă este de 37,5 grade Celsius, iar umiditatea de 55%.

Perioada de incubație diferă de la o rasă la alta:

• Fazanii aurii – 22 de zile
• Fazanii argintii – 25-26 de zile
• Lady Amherst – 22 de zile
• Junglefowl – 19-21 de zile
• Fazanii cu urechea albă sau albastră – 24-28 de zile
• Monal – 28 de zile
• Cheer – 26 de zile
• Edward`s – 22 de zile
• Reeves – 25 de zile
• Grey PP – 22 de zile

După ce au eclozat, puii vor fi bine îngrijiți de cloșcă. Ea se va îngriji să se hrănească, să nu le fie frig. Dacă puii au avut o „cloșcă artificială”, adică au eclozat în incubator, au nevoie de o atenție sporită. După eclozare trebuie lăsați un pic în incubator, până li se usucă puful. Apoi, pot fi mutați într-un spațiu special amenajat. Cât sunt mici, pot fi puși într-o cutie iluminată cu o lampă infraroșu, care să fie pusă deasupra puilor, la circa 15 cm de sol. Lampa va oferi căldura de care au nevoie puiii. Dacă temperatura este prea redusă, lampa trebuie coborâtă. Din contră, dacă puilor le este prea cald, lampa trebuie ridicată. Ridicați sursa de lumină cu circa 25 mm în fiecare săptămână.

Puii trebuie adăpostiți de frig, vânt și umezeală în hale cu sisteme termice care să mențină o temperatură constantă. Puteți folosi becuri cu infraroșii răspândite uniform. Nu faceți rabat de la aceste măsuri de încălzire. Puii care nu sunt ținuți într-un mediu cald nu vor supraviețui. În prima lună de viață, puiii au nevoie de o temperatură constant de 30 de grade Celsius. Dacă doriți să aveți o producție mai mare de pui, e bines ă vă gândiți să construiți o hală special pentru a adăposti puiii de fazan. Această hală trebuie dotată cu centrală termică.

La circa 24 de săptămâni, unii tineri masculi vor începe să își etaleze coloritul specific, care va atinge întreaga splendoare la vârsta de un an.

Pasul 4: Hrănirea fazanilor

Fazanii sunt destul de ușor de întreținut, odată ajunși la maturitate. Ei rezistă bine chiar și la gerul din timpul iernilor de la noi. Principalul „fel de mâncare” al fazanilor este amestecul de porumb, grâu și alte cereal necesare dezvoltării optim a fazanilor. Amestecurile destinate puilor costă pe piața internă cam 1,4 lei/kg, în vreme ce prețul per kg pentru amestecurile destinate adulților este de circa 1,15-1,2 lei.

După eclozare, puiii au nevoie de grija fermierilor, dacă nu au o cloșcă prin preajmă. Așa cum am arătat mai sus, în primele zile de viață, pot fi ținuți într-o cutie, iluminată și încălzită de o lampă. Pentru a-I hrăni, e bine să le așezți un recipient în cutie umplut cu făină de porumb, alături de un recipient pentru apă. În primele 12-24 de ore, puiii nu vor mânca mult deoarece dispun încă de rezerve făcute dinainte de a ecloza. Cam după o zi de la eclozare, puiii de fazan își vor testa abilitățile de zburători, așa că e bine să acoperiți cutia cu o plasă și începeți pregătirile pentru mutarea lor într-un spațiu mai mare.

În hrana puilor de fazan trebuie introduse și frunze de salată, care să fie parte din meniul zilnic. Dacă puiii nu prea se înghesuie să mănânce, pot fi ademeniți cu viermi de făină, larve ale gândacilor Tenebrio molitor.

La circa 4 săptămâni după eclozare, puiii pot fi mutați în adăposturi cu pat de iarbă, în aer liber, cu condiția ca adăpostul nocturn să poată fi încălzit. După ce puiii se acomodează, încălzirea poate fi oprită.

La 6-7 săptămâni, pot fi introduse granule speciale, cu conținut de proteină. Se recomandă ca aproximativ 30% din amestecul de cereale folosit în alimentația puilor în perioada de după eclozare și până la vârsta de 6 săptămâni să reprezinte proteină. Pentru hrana puilor mai mari de 6 săptămâni și până când aceștia ajung la stadiul de adulți se recomandă un conținut de proteină de 19% din amestecul de cereale. Acest procent trebuie crescut în sezonul de împerechere la 20%, în vreme ce fazanilor adulților le trebuie servit un amestec de cereale cu un conținut de proteină de 12%.

Chiar dacă amestecurile de cereale moriștite conțin grâu, fazanilor le plac mai mult boabele, fie că este vorba de boabe de grâu, de porumb, de orz, de ovăz, de mei sau de secară. În iernile geroase, fazanii vor aprecia o porție în plus de spărtură de porumb.

De asemenea, fazanii apreciază fructele și legumele. Arahidele pot fi o tratație special pentru fazani, alături de viermi. Fazanii nu zic nu nici ouălor fierte și zdrobite, însă acestea nu trebuie servite mai des de una-două ori pe săptămână. Fazanilor le plac merele, perele, bananele, strugurii, morcovii, boabele de mazăre, boabele de porumb în lapte, cartofii dulci, dovleceii sau broccoli. Pentru a le asigura aportul de vitamine necesar creșterii, unii fermieri au introdus în meniu fazanilor fructe de pădure. Iarna e mai greu să facă rost de acestea, astfel că, o dată pe săptămână, le servesc păsărilor fructe de pădure congelate și lăsate să se dezghețe.

Alți crescători mai cutezători au introdus în meniu și papaya, kiwi sau mango, însă se pare că fazanilor nu le prea plac aceste fructe. Unii au încercat și brânza și au descoperit că, servită cam o dată pe săptămână, brânza ruptă în bucăți le place fazanilor.

Alți crescători recomandă introducerea în dietă a suplimentelor de vitamine și minerale. Dacă optați pentru acestea, cel mai bine este să alegeți formulele praf, deoarece acesta poate fi amestecat cu ușurință în crupe. Dacă optați pentru variantele solubile s-ar putea să vă pierdeți banii deoarece în zilele călduroase apa se evaporă și, oricum, fazanilor le place apa curată, deci trebuie să curățați și să reumpleți des recipientele pentru apă, cel puțin de două ori pe zi.

Alături de viermi, care sunt extrem de importanți în alimentația fazanilor, mai ales în cazul puilor care nu știu să se hrănească, greierii sunt o delicatesă care le place mult fazanilor. Cel mai bine este ca insectele care ajung să fie servite fazanilor să fie cumpărate de la producători specializați. Insectele prinse de pe camp pot fi contaminate cu insecticide, pesticide sau fungicide. Aceste substanțe, ajunse în organismul fazanilor, pot să îi îmbolnăvească.

Totodată, nu uitați că fazanii au nevoie de prundiș pentru digestie.

Orice ați trece în meniul fazanilor, nu uitați că le place hrana proaspătă, așa că nu uitați să le puneți hrana în recipiente curațate în fiecare zi. În timpul verii, e mai bine ca hrana să fie servita dis-de-dimineață sau seara târziu, când temperaturile nu sunt foarte ridicate. Canicula reprezintă un factor de stress pentru fazani. Hrana trebuie păstrată în spații răcoroase, ferite de paraziți. Hrana trebuie servită în recipiente special și nu aruncată pe jos, pentru a evita contaminara cu paraziți, iar aceste recipient trebuie amplasate în spații umbrite.

Mai mult decât atât, nu uitați că fazanii trebuie deparazitați lunar.

Pasul 5: Vânzarea fazanilor

Înainte de a porni la drum cu ferma de creștere a fazanilor, interesați-vă dacă mai sunt și alți producători în zona în care veți amenaja ferma. Acest lucru este important. Pe de o parte, fazanii ajung la maturitate la o greutate de 1-1,3 kg, fapt care îi face neinteresanți pentru cumpărătorii români. Deci nu veți putea vinde ușor producția în țară, decât dacă veți găsi câțiva oameni cu bani dornici să își decoreze grădina. Însă, această nișă de clienți este îngustă, deci și șansa Dumneavoastră de a face profit este mică, dacă nu chiar nulă.

Pe de altă parte, firmele care import fazani din România nu se încurcă cu câteva păsări. Vor să poată cumpăra efective numeroase, iar marfa să fie livrată la termene precise. Totodată, la data livrării fazanii trebuie să îndeplinească o serie de condiții, cum ar fi atingerea unei greutăți standard. De aceea, dacă în zona în care vă faceți ferma mai există crescători, vă puteți asocial și vinde marfa la comun, la export, cu profit pentru toată lumea implicată.
Însă e bine să nu vă limitați la un singur client. De exemplu, făzănăria Gherghița din patrimonial Romsilva a întâmpinat probleme în 2012, în contextul în care principalii clienți, nu au mai cumpărat fazani românești. De aceea, e bine să faceți o listă cu potențiali clienți, cum sunt restaurantele cu specific vânătoresc, de exemplu, și să vă gândiți cum să vă promovați afacerea. În acest sens, vă puteți face, gratuit un cont pe o rețea de socializare sau un site propriu.