Cultivarea ardeiului: ai grijă cum plantezi răsadurile și cum le îngrijești, pentru a avea recoltă bogată

Facebook
Twitter

Tehnologia culturii este asemănătoare pentru ardeiul gras, gogoşar, lung şi iute, soiuri care merg bine după lucernă, trifoi, mazăre, fasole, dar se poate cultiva şi după rădăcinoase,  bulboase şi bostănoase.

Cultivarea ardeiului: îngrăşarea terenului

Toamna se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd, 300 kg./ha Superfosfat şi 100 kg sulfat de potasiu, iar primăvara 150-200 kg/ha azotat de amoniu, potrivit specialiștilor de la Banca de Gene Suceava.

Pregătirea terenului se face din toamnă. După eliberarea terenului de resturi vegetale, se aplică îngrăşăminte organice şi chimice, apoi se efectuează arătura de bază la adâncimea de 28-30cm. Primăvara înainte de plantare are loc prelucrarea terenului cu grapa cu colţi reglabili sau cu freza.

Cultivarea ardeiului: erbicidarea terenului

Înainte de plantare cu 5-6 zile se erbicidează terenul cu DUAL GOLD 960 EC, (1,2 l/ha) şi se încorporează în sol la 6-8cm adâncime, cu grapa cu colţi reglabili.

Cultivarea ardeiului: semănatul şi plantatul

Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Semănatul se realizează după 15 februarie. Înainte de semănat sămânţa se tratează cu TMTD (TOPSIN AL 70 PU) 3g/1 kg de sămânţă, sau alte produse pentru a preveni căderea răsadurilor.

Sămânţa tratată se seamănă în rânduri distanţate la 8-10 cm şi la 2-3 cm/rând. Atunci când se produce un număr redus de răsaduri, seminţele se seamănă în lădiţe din lemn, care, în prealabil, au fost umplute cu mraniţă (amestec de pământ – 60%, nisip -10% și gunoi de grajd fermentat -30%).

La începutul formării primelor două frunze adevărate, după 10-15 zile de la răsărire, răsadul se poate repica în pahare de unică folosinţă, care au fost umplute în prealabil cu mraniţă.  Adâncimea de repicat este de 2-2,5 cm.

Pentru reuşita lucrării de repicat trebuie respectate câteva reguli generale: nu se repică în zilele prea reci sau prea însorite, pentru a proteja răsadurile de frig sau insolaţie puternică; răsadurile se scot din patul cald în cantităţi mici, prin dislocare şi se ţin acoperite până la repicat. După repicare plăntuţele se udă imediat cu stropitoarea cu sită, apoi se umbresc timp de 1-3 zile şi se aerisesc mai puţin, pentru a se asigura prinderea.

La început, când răsadurile sunt mici şi timpul friguros, se udă rar şi cu apă puţină deoarece stratul de pământ se usucă doar la suprafaţă. Apa trebuie să fie la temperatura ambientului pentru a nu răci substratul, cu urmări negative asupra răsadurilor. Pe măsură ce timpul se încălzeşte, udările se fac mai des şi cu cantităţi mai mari de apă. Se urmăreşte ca apa să pătrundă mai adânc şi să umezească stratul de pământ pe toată grosimea. Distribuirea apei se face cu stropitori sau furtun cu sită. Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o aerisire mai puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea răsadurilor se udă abundent. Vârsta răsadurilor este de 60-65 zile.

Plantarea se începe când în sol se realizează temperaturi de 15 grade C. Se plantează mai întâi ardeiul gras timpuriu, apoi ardeiul gras, gogoşarul şi ardeiul lung.

Răsadurile se plantează pe strat înălţat, plantându-se câte două rânduri la 70 cm. Între plante pe rând distanţele diferă cu varietatea: la ardeiul gras se lasă pe rând 15-20 cm, la ardeiul gogoşar distanţele pe rând sunt de 20-25 cm, la ardeiul lung distanţa pe rând este de 15 cm, iar la ardeiul iute distanţa pe rând este de 10 cm.

Cultivarea ardeiului: lucrări de îngrijire

La 4-5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplică 3-4 praşile între rânduri şi 2 praşile /rând. Udarea se face după plantare pentru asigurarea prinderii. După aceea nu se mai udă 2-3 săptămâni pentru a favoriza o înrădăcinare mai profundă. Apoi, până la fructificare se udă la interval de 7-10 zile cu norme de 250-300 m3/ha. În timpul apariţiei masive a fructelor, când plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apă, udările se fac mai des, la interval e de 5-6 zile cu norme de 300-350 m3/ha. Se evită pe cât posibil udarea în timpul înfloririi masive. În mod obişnuit se aplică 10-12 udări.

În cursul perioadei de vegetaţie se pot aplica 2-3 fertilizări cu îngrăşăminte chimice sau 4-5 fertilizări, alternându-le pe cele făcute cu îngrăşăminte minerale, cu cele cu îngrăşăminte  organice. Prima îngrăşare se aplică la 12-15 zile de la plantare, cu 80-100 kg/ha azotat de amoniu, 100 kg/ha superfosfat şi 50 kg/ha sare potasică. Îngrăşarea a doua şi a patra se fac cu gunoi de grajd, 4000 -500 kg/ha, administrat odată cu apa de irigat. Îngrăşarea a treia se realizează cu 100-150 kg/ha superfosfat şi 70-80 kg/ha sare potasică (în perioada de înflorire maximă) iar a cincea cu 100 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat şi 70 kg/ha sare potasică (în perioada de creştere maximă a fructelor).

Pe suprafeţe mici se poate face copilitul (ruperea frunzuliţelor de la subsuoara lăstarilor) şi  cârnirea plantelor (ruperea vârfului de creştere a plantei), în scopul obţinerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura ajungerea la maturitatea de consum a unui număr mai mare de fructe până la venirea brumelor de toamnă.

Cultivarea ardeiului: Combaterea dăunătorilor

Dintre boli, pagube însemnate produc: pătarea frunzelor şi băşicarea fructelor, pătarea pustulară, putrezirea receptacululuişi a seminţelor, putregaiul cenuşiu, făinarea, iar dintre dăunători: păduchele verde al piersicului, omida capsulelor, păianjenul roşu comun.

Produsele folosite pentru combatere chimică sunt:

  • SULPHUR 80 WG (0,3%) – 3 kg/ha – pentru făinarea ardeiului;
  • WINNER M80 (0,2%) – 2 kg/ha –pentru mana ardeiului, alternarioză;
  • FASTER 10 CE (0,03%) – păduchele piersicului;
  • ENVIDOR 240 SC (0,04%), NISSORUN 10 WP (0,04%) – pentru păianjenul roşu comun.

Combaterea ecologică constă în:

  • revenirea culturii pe acelaşi teren după o perioadă de 4-5 ani pentru prevenirea atacului de fuzarioză şi verticiloză care produce ofilirea bruscă a plantelor de ardei.
  • dezinfectarea seminţelor înainte de semănat cu: sulfat de cupru (piatră vânătă). Într-un vas smălţuit sau de sticlă se face o soluţie în concentraţie de 0,5% (5g piatră vânătă la 1l de apă) în care se introduc seminţele puse într-un săculeţ din pânză timp de 15 minute. După tratare seminţele se scot din săculeţi și se zvântă fără să se spele. O altă metodă este cu apă caldă la temperatura de 50ºC. Seminţele puse în săculeţ se tin 30 de minute după care se scot şi se întind pentru a se răci.
  • tratarea făinării la apariţia bolii cu sulf muiabil 0,3 -0,4 %;
  • în cazul atacului de afide se utilizează rotenonă 0,1% iar pentru păianjenul roşu sulf muiabil 0,3 -0,7%.

Recoltarea la ardeiul gras se face la maturitatea tehnică, la ardeiul iute şi lung atât la maturitatea tehnică, cât şi la cea fiziologică, iar la ardeiul gogoşar şi iute numai la maturitatea fiziologică.

Tehnologia producerii seminţelor de ardei este asemănătoare cu cea a culturilor producătoare de fructe pentru consum, respectându-se totuşi anumite particularităţi.

Cultivarea ardeiului. Lucrări de îngrijire specifice:

  • eliminarea primului fruct apărut;
  • purificarea culturii pe măsură ce fructele ajung la maturitatea de consum, eliminându-se fructele netipice, cele slab dezvoltate sau bolnave;
  • se reţin câte 3-4 fructe/plantă la ardeiul gras, 3-5 fructe/plantă la gogoşar şi 5-7 fructe/plantă la ardeiul lung;
  • ciupitul vârfurilor de creştere a plantelor;
  • îndepărtarea florilor apărute foarte târziu pentru a permite o dezvoltare mai bună a fructelor rămase şi a grăbi maturitatea lor.

Recoltarea fructelor pentru sămânţă se face atunci când acestea au ajuns la maturitatea fiziologică, manual, în 2-3 etape. Se aleg fructele sănătoase, mari, se extrage sămânţa iar pulpa se foloseşte la prepararea conservelor. Seminţele extrase se pun în strat subţire pe o coală de sugativă pentru reţinerea surplusului de umiditate şi pentru uscare. După ce sămânţa este uscată se pune în borcane din sticlă sau săculeţi din pânză şi este păstrată în locuri uscate şi răcoroase.

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE

RECOMANDĂRI ȘTIRIAGRICOLE